Ultimele zile în care firmele își pot raporta și plăti taxele pe afaceri pentru 2023: închiderea anului fiscal anterior trebuie făcută până în 25 iunie20 iunie 2024
Companiile plătitoare de impozit pe profit trebuie să-și raporteze și să-și achite până cel târziu în 25 iunie taxele aferente anului fiscal 2023. În plus, dacă se încadrează și în categoria marilor contribuabili, companiile vor trebui să aibă gata, până la această dată, și dosarul prețurilor de transfer. Termenul de 25 iunie este la fel de important și pentru microîntreprinderi, în condițiile în care și ele trebuie să își definitiveze tot până atunci impozitele pentru ultimul trimestru al anului 2023, închizându-și în acest fel exercițiul financiar anterior.
În 2024, termenul limită pentru declararea și plata impozitelor pe afaceri pe anul anterior este 25 iunie. Acesta este al treilea an consecutiv în care se aplică această dată unică pentru închiderea anului fiscal, ea fiind introdusă temporar prin OUG 153/2020 privind recapitălizările. Termenul vizează atât impozitul anual pe profit pentru 2023, cât și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului 4 al anului trecut.
În mod uzual, data limită pentru aceste obligații fiscale era 25 martie, dar ea a fost mutată în perioada 2021-2025, pentru a permite companiilor aplicarea facilităților fiscale oferite pentru creșterea capitalurilor proprii.
Termenul unic de 25 iunie este general valabil pentru majoritatea firmelor, chiar dacă nu își cresc capitalurile, singurele categorii exceptate de la el fiind organizațiile care se supun reglementărilor contabile emise de Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum instituțiile bancare și societățile de asigurare.
Raportarea impozitului pe profit se face în declarațiile de anul trecut, iar marile companiile trebuie să-și pregătească și dosarele de prețuri de transfer
Într-un anunț publicat în luna martie, ANAF a confirmat că pentru raportarea profitului aferent anului 2023, nu vor fi emise formulare 101 actualizate, astfel că firmele pot folosi declarațiile utilizate și în anul fiscal precedent și care sunt deja disponibile pe site-ul instituției.
În afară de raportarea și plata impozitului pe profit pe 2023, companiile încadrate de ANAF la categoria contribuabililor mari au, tot până la 25 iunie, și obligația pregătirii dosarului anual de prețuri de transfer, dacă efectuează tranzacții intra-grup (deci operațiuni cu părți afiliate) ce depășesc oricare dintre pragurile:
• 200.000 EUR, pentru dobânzile primite sau plătite aferente serviciilor financiare (la cursul de schimb transmis de BNR pentru ultima zi a anului fiscal);
• 250.000 EUR, pentru operațiunile aferente serviciilor prestate sau primite (la cursul de schimb transmis de BNR pentru ultima zi a anului fiscal);
• 350.000 EUR, pentru operațiunile aferente cumpărărilor sau vânzărilor de active corporale sau necorporale (la cursul de schimb transmis de BNR).
Valoarea totală anuală raportată la pragurile de semnificație este cea obținută prin însumarea valorii tranzacțiilor cu toate persoanele afiliate (exclusiv TVA).
Marii contribuabili care nu au dosarele de prețuri de transfer pregătite până la 25 iunie riscă amenzi cuprinse între 25.000 și 27.000 de lei din partea autorităților de control.
Totuși, deși obligația de a întocmi anual dosarul prețurilor de transfer nu revine decât contribuabililor mari, pentru care tranzacțiile intra-grup depășesc pragurile valorice descrise anterior, și restul companiilor – medii sau mici, care derulează tranzacții intra-grup trebuie să fie pregătite din timp cu un astfel de document, în condițiile în care inspectorii fiscali le pot solicita oricând, în cadrul unei inspecții fiscale, să justifice că prețurile practicate cu părțile afiliate respectă principiul valorii de piață.
Pentru aceste tipuri de companii, obligația intervine doar dacă valoarea tranzacțiilor cu părți afiliate este mai mare sau egală cu una dintre următoarele limite:
• 50.000 euro, în cazul dobânzilor;
• 50.000 euro, în cazul serviciilor;
• 100.000 euro, în cazul tranzacțiilor cu bunuri tangibile și/sau intangibile.
Așadar, orice companie care depășește oricare dintre aceste praguri de semnificație, indiferent de mărimea ei, ar trebui să își pregătească din timp dosarul prețurilor de transfer pentru a nu fi pusă în situația de a prezenta un dosar incomplet sau insuficient documentat care să ducă, în caz de control fiscal, la impozite suplimentare de plată, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acelor sume.
Articol apărut în Business-Mark