În ultimii 15 ani, România a fost considerată unul dintre statele cu cel mai atractiv regim fiscal din Europa Centrală și de Est.  Cota unică de 16% la impozitul pe profit, TVA-ul moderat și impozitul redus pe dividende atrăgeau investitori care căutau predictibilitate și costuri reduse.  Însă, între 2023 și 2025, guvernul a adoptat un pachet de reforme fiscale care schimbă fundamental acest echilibru.  Creșterile de taxe, restrângerea facilităților și implementarea unor sisteme digitale obligatorii pun România într-o nouă poziție în raport cu statele din regiune. 

Impozitul pe profit – avantajul relativ se păstrează 

România aplică în continuare o cotă de impozit pe profit de 16%, conform art. 17 din Codul Fiscal.  Această rată este mai mică decât în Cehia (19%), Slovacia (19–25%, în funcție de nivelul profitului) și Polonia (9%-19%).  Totuși, două țări din regiune au cote mult mai reduse: Bulgaria (10%) și Ungaria (9%). 

Impozitul pe dividende – de la avantaj competitiv la potențial dezavantaj 

Unul dintre cele mai puternice atuuri fiscale ale României era impozitul redus pe dividende – doar 5% până la finalul anului 2022.  Modificările legislative recente schimbă radical acest avantaj, iar în anul 2025, impozitul pe dividende 2025 devine 10%, urmând ca în anul 2026 să crească la 16%. 

Această creștere plasează România peste media regională.  De exemplu, Bulgaria menține 5%, Ungaria are 15%, Polonia 19%, iar Cehia 15%.   

Creșterea impozitului pe dividende vizează o echilibrare a taxării capitalului versus taxarea muncii, având în vedere înclinația spre remunerarea ca microîntreprinderi a salariaților. 

TVA-ul – creștere cu impact asupra consumului și competitivității 

TVA-ul standard în România a fost mult timp 19%, nivel care menținea un echilibru între venituri bugetare și atractivitatea prețurilor.  Începând cu 1 august 2025, cota a crescut la 21%. Comparativ, Ungaria are 27% (cea mai mare din UE), Polonia 23%, Cehia 21%, Bulgaria 20%, iar Slovacia a anunțat trecerea la 23% din 2025.  Chiar dacă nu ajungem la nivelul Ungariei, această creștere ne mută din zona „moderată” în zona superioară a regiunii, ceea ce poate reduce atractivitatea pentru sectoare sensibile la preț, cum sunt retailul și turismul. 

Regimul microîntreprinderilor – spațiu redus pentru optimizare fiscală 

Înainte de anul 2023, microîntreprinderile puteau avea o cifră de afaceri de până la 1 milion euro și plăteau impozit pe venit de 1% sau 3% (în funcție de numărul de angajați), fiind o opțiune preferată pentru IMM-uri și freelanceri. 

Începând cu anul 2024, plafonul a scăzut la 500.000 euro, iar începând cu anul 2025 se reduce la aprox. 60.000 euro pentru cota de 1%, restul fiind taxat cu 3%. În plus, anumite domenii, precum consultanța și IT-ul, au restricții suplimentare de eligibilitate. Multe companii care foloseau acest regim vor trece la impozitul pe profit, crescându-le sarcina fiscală. 

Digitalizarea fiscală – România în avangarda regiunii 

Un capitol unde România se află în fața multor state din regiune este digitalizarea proceselor fiscale. Sistemul RO e-Factura devine obligatoriu începând cu anul 2025 pentru toate tranzacțiile B2B și B2C, potrivit Ministerului Finanțelor. Obiectivul principal este reducerea „VAT gap”-ului, indicator care măsoară pierderile de TVA din economie și unde România a avut unul dintre cele mai mari procente din UE de peste 34% în anul 2021, în scădere la circa 30,6% în anul 2022 conform raportului Comisiei Europene.
Deși implementarea e-Factura implică investiții în sisteme informatice și training, pe termen mediu poate crește colectarea și reduce evaziunea. 

Concluzii 

• România menține un impozit pe profit competitiv, ceea ce reprezintă un avantaj pentru atragerea investitorilor. Totuși, alte state din regiune oferă cote mai reduse, ceea ce diminuează atractivitatea relativă a României și face ca avantajul să nu mai fie decisiv. 
• Creșterea impozitului pe dividende elimină unul dintre principalele stimulente fiscale pentru investitori și echilibrează impozitarea capitalului care devenise o alternativă la impozitarea muncii. Avantajul pentru stat este creșterea veniturilor, însă randamentul net pentru investitori scade, ceea ce poate redirecționa capitalul către state cu regim fiscal mai favorabil sau poate determina proprietarii de afaceri să realizeze mai multe investiții și să amâne plata dividendelor. 
• Majorarea TVA-ului poate crește veniturile statului. În același timp, presiunea asupra consumului intern și asupra inflației poate afecta firmele orientate către piața internă. 
• Restrângerea facilităților pentru microîntreprinderi crește baza impozabilă și veniturile fiscale, ceea ce este un avantaj pentru buget. Totuși, multe IMM-uri și start-up-uri vor suporta o povară fiscală mai mare, ceea ce poate reduce atractivitatea României pentru afacerile mici și freelanceri. 
• Implementarea facturării electronice obligatorii îmbunătățește colectarea și eficiența fiscală, un avantaj pe termen lung. Pe termen scurt, însă, firmele trebuie să suporte costuri și eforturi de adaptare, ceea ce reprezintă un dezavantaj temporar. 
• România păstrează unele avantaje fiscale și progresează în digitalizare, urmărindu-se astfel creșterea încasărilor fiscale.