Controalele fiscale la distanță vor deveni în următorii ani principala formă de control făcută de ANAF la contribuabili, ținta oficială fiind ca, până în 2025, 60% dintre controale să fie efectuate prin desk-audit. În 2022, conform datele disponibile până acum, peste 35% dintre controale au fost derulate în acest mod, ANAF efectuând peste 7.000 de astfel de verificări documentare numai în primul semestru al anului, triplu față de perioada similară din 2021. Pentru că verificările la distanță au luat amploare într-un mod accelerat, este important ca orice companie să se familiarizeze cât mai bine cu acest tip de control, mai ales că legislația de procedură fiscală a fost modificată recent, iar controalele la distanță au primit reguli noi, clarificându-se mai bine anumite aspecte care până acum erau insuficient detaliate și generau probleme pentru companiile verificate.

Codul de procedură fiscală a fost modificat substanțial la finalul anului 2022 prin OUG nr. 188/2022, care a actualizat regulile de control pentru toate tipurile de verificări fiscale ce pot fi desfășurate de ANAF la companii, noutățile vizând inclusiv verificarea documentară (controlul fiscal la distanță sau desk-audit).

Un prim set de clarificări, deosebit de importante, sunt cele care explicitează cine are competența de a efectua desk-audit-uri, acest lucru nefiind precizat expres până acum. OUG nr. 188/2022 a introdus în Codul de procedură fiscală o mențiune expresă care stabilește că verificarea documentară se poate efectua nu doar de către organele de inspecție fiscală, ci și de către organele de control antifraudă fiscală și de organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale, competența acestor structuri de control fiind întinsă pe întreg teritoriul țării.

De asemenea, a fost clarificat obiectul acestui tip de control la distanță, astfel că desk-audit-ul se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale și vor putea fi supuse verificării perioade determinate din cadrul uneia sau mai multor perioade impozabile. În plus, operațiunile și documentele ce sunt supuse verificării documentare se selectează de organul fiscal competent, acesta putând să verifice una sau mai multe operațiuni realizate într-o perioadă de timp determinată.

În situația în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile declarate de companie, va fi obligat să înștiințeze contribuabilul despre constatările făcute. Odată cu înștiințarea, organul fiscal solicită și documentele, și explicațiile scrise pe care contribuabilul trebuie să le prezinte astfel încât să-și clarifice situația fiscală.

În cazul în care documentele solicitate nu au fost prezentate de contribuabilul verificat în termen de 30 de zile de la comunicarea înștiințării sau documentele prezentate confirmă diferențele identificate de organul fiscal sau actele sunt incorecte ori incomplete, organul fiscal va emite o decizie de impunere prin care stabilește diferențele de creanțe fiscale datorate. La solicitarea contribuabilului, pentru motive temeinic justificate, organul fiscal poate aproba prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor.

O altă precizare importantă introdusă în Codul de procedură fiscală stabilește că decizia de impunere rezultată în urma verificării documentare trebuie emisă după audierea contribuabilului, fiind lovită de nulitate dacă nu se respectă acest pas procedural. Singura excepție permisă este cea în care contribuabilul însuși notifică organul fiscal, în scris, că renunță la audiere.

E important de reținut de asemenea că, la finalul verificării documentare, contribuabilul are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere și, ulterior, chiar să conteste decizia de impunere emisă de organele de control.

Articol apărut în Bursa