Una dintre cele mai mari schimbări fiscale aduse de OG 16/2022 vizează eliminarea impozitului specific, un regim fiscal care fusese introdus acum câțiva ani exclusiv pentru sectorul HORECA. Companiile care l-au aplicat până acum sunt obligate ca, de la 1 ianuarie 2023, să se reorienteze din punct de vedere fiscal și să treacă la un alt regim de impozitare: ori să devină plătitoare de impozit pe profit, ori să opteze pentru impozitarea raportată la cifra de afaceri pe regim fiscal aplicabil microîntreprinderilor.

Decizia între cele două sisteme de impozitare permise de legislația fiscală începând din 2023 nu este una simplă și nu există un singur răspuns corect, aplicabil invariabil tuturor operatorilor economici afectați de această schimbare legislativă, fiind necesar ca fiecare companie să își facă propria analiză și să decidă care dintre cele două regimuri fiscale este mai potrivit în situația sa specifică.

Elementele generale par ușor de clarificat: companiile plătitoare de impozit pe profit datorează o cotă de 16% din profitul realizat (adică dintr-o bază de calcul, care simplist înseamnă veniturile realizate din care se scad cheltuielile deductibile și deducerile fiscale aplicabile), în timp ce companiile care aplică regimul fiscal al microîntreprinderilor datorează la stat un impozit de 1% din totalul veniturilor realizate (ajustate și ele cu o serie de elemente precizate expres de legislație). Așadar, judecând strict din această perspectivă, am putea deduce că operatorii economici cu profitabilitate mare ar fi mai avantajați de sistemul de plată la venitul microîntreprinderilor, în timp ce companiile cu profitabilități mai mici și cu mai multe cheltuieli ar putea ieși mai câștigate de sistemul de raportate la impozit pe profit.

Totuși, discuția despre alegerea unuia dintre aceste două sisteme nu se poate rezuma doar la cota aplicabilă și valoarea profitabilității, fiind important ca operatorii economici să ia în calcul și alte elemente pentru a putea lua cea mai potrivită decizie.

Astfel, fără a pretinde că vom face o analiză exhaustivă a tuturor elementelor care este important să fie contorizate, vom explica în cele ce urmează câteva aspecte esențiale.

– Pierderile fiscale

Pentru plătitorii de impozit pe profit, pierderile fiscale sunt luate în calcul la stabilirea taxelor datorate statului, astfel că pierderile înregistrate pot fi recuperate din profiturile impozabile obținute în următorii șapte ani consecutivi. Pentru microîntreprinderi, pierderile sunt irelevante în calculul impozitelor datorate statului, astfel că și în cazul în care au pierderi fiscale, din anii anteriori sau anul curent, aceste companii tot vor datora cota de 1% din veniturile realizate, fără să își poată diminua povara fiscală sau să își poată recupera în vreun fel pierderile.

Aici mai merită punctat că plătitorii de impozit pe profit care nu înregistrează profit într-un an fiscal pot să plătească impozit zero la stat, în timp ce microîntreprinderile nu au această variantă – indiferent de profitabilitatea lor, ele vor plăti invariabil cota de 1% din veniturile realizate.

– Facilități fiscale

Pentru companiile care aplică regimul impozitului pe profit, Codul fiscal prevede o paletă de largă de facilități care pot fi aplicate și care pot duce la reduceri ori scutiri de taxe (scutirea de impozit a profitului reinvestit, deduceri suplimentare pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, posibilitatea de a aplica pentru consolidare fiscală, atunci când fac parte din grupuri etc.), în timp ce pentru microîntreprinderi acestea nu sunt deloc aplicabile.

– Calculul impozitului

Sistemul de impozit pe profit presupune calcule complexe și raționamente fiscale elaborate pentru a identifica într-un mod corect cheltuielile înregistrate de companii și felul în care ele trebuie încadrate din punct de vedere fiscal (deductibile, parțial deductibile sau total nedeductibile), dar și modul în care trebuie aplicate facilitățile fiscale disponibile sau cum trebuie luate în calcul pierderile fiscale pentru determinarea impozitelor datorate efectiv la stat.

Pentru microîntreprinderi, calcul impozitelor presupune un sistem simplificat, mai facil de pus în practică, în contextul în care cheltuielile înregistrate nu pot fi deduse sub nicio formă, nefiind luate în considerare la rezultatul financiar al companiei, iar facilitățile și pierderile fiscale sunt irelevante în determinarea taxelor.

Modul de calcul al impozitului pentru fiecare dintre aceste două sisteme de impozitare atrage după sine și o raportare diferită la resursele de contabilitate angrenate în acest proces. Pentru plătitorii de impozit pe profit, departamentul intern de contabilitate va trebui dimensionat corespunzător, iar resursele alocate trebuie să fie mai mari pentru a se putea ocupa corespunzător de acest calcul complex al impozitului, iar în cazul în care contabilitatea este externalizată, serviciile vor fi mai scumpe.

De cealaltă parte, pentru aplicarea regimului fiscal al microîntreprinderilor, cheltuielile cu serviciile contabile vor fi mai mici, calcul de impozit fiind unul de o complexitate mai redusă, care nu implică o sofisticare fiscală ridicată.

– Controale fiscale

În cadrul inspecțiilor fiscale, plătitorii de impozit pe profit sunt supuși unor riscuri mai mari din perspectiva deciziilor de impunere cu sume suplimentare de plată. Din cauza complexității calcului de impozit pe profit și a multitudinii de elemente care trebuie luate în considerare, există atât un risc de eroare mai mare, cât și un risc de interpretare fiscală diferită a inspectorilor ANAF a unor chestiuni (recalificarea unor operațiuni, reîncadrarea unor cheltuieli din perspectiva deductibilității / ne-deductibilității etc.). Din această perspectivă, pentru companiile care aplică regimul fiscal al microîntreprinderilor, riscul este mai mic, având în vedere că modul de calcul al impozitului pentru ele este unul mai simplu și mai ușor de verificat, generând mult mai rar divergențe de interpretare în privința aplicării anumitor prevederi fiscale.

Articol apărut în Bursa.ro în 11 noiembrie