Metoda prețului de revânzare este utilizată în principal în cadrul companiilor al căror profil operațional include activități de marketing și distribuție. Această metodă este utilizată pentru evaluarea conformității cu principiul valorii de piață în tranzacțiile de achiziție și revânzare de bunuri, în special în situația în care cumpărătorul-revânzător nu adaugă o valoare semnificativă bunurilor prin procesarea acestora sau prin utilizarea unor active necorporale precum mărcile comerciale.

Metoda prețului de revânzare pornește de la prețul la care un produs, achiziționat inițial de la o societate afiliată, este revândut către o societate independentă. Acest preț de revânzare, este apoi ajustat cu o marjă brută adecvată, numită „marja prețului de revânzare”. Această marjă reprezintă suma din care revânzătorul (ultimul vânzător din cadrul grupului) își acoperă cheltuielile de vânzare și alte cheltuieli de operare în funcție de operațiunile efectuate, având în vedere activele utilizate și riscurile asumate, cu scopul de a obține un profit corespunzător. Astfel, prețul de piață pentru transferul bunului între societăți afiliate este prețul care rămâne după scăderea marjei și după ajustarea cu alte costuri asociate achiziționării produsului.

Prin urmare, în metodologia prețului de revânzare, marja prețului de revânzare obținută într-o tranzacție controlată este comparată cu marja brută generată de tranzacții comparabile, dar necontrolate.

În unele cazuri, marja prețului de revânzare într-o tranzacție controlată poate fi determinată prin referire la marja prețului de revânzare pe care același revânzător o obține pentru produsele achiziționate și vândute în tranzacții necontrolate comparabile, cunoscute sub denumirea de „comparabile interne”.

În alte situații, în special atunci când nu există date de comparație interne disponibile, un indicator relevant poate fi reprezentat de marja prețului de revânzare obținută de o societate independentă în tranzacții necontrolate similare cunoscute sub denumirea de „comparabile externe”.

În momentul stabilirii valorii marjei prețului de revânzare se iau în considerare o serie de factori importanți precum factorii legați de intervalul de timp dintre achiziționarea inițială și revânzare, schimbările survenite pe piață în ceea ce privește cheltuielile, ratele de schimb valutar și inflația, modificările survenite în condiția și gradul de uzură al bunurilor tranzacționate, inclusiv schimbările datorate progresului tehnologic într-un anumit domeniu, dreptul exclusiv al revânzătorului de a comercializa anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influența decizia privind ajustarea marjei de preț.

Dacă revânzătorul din tranzacția controlată nu desfășoară o activitate comercială semnificativă, ci doar transferă bunurile către o terță parte, marja prețului de revânzare ar putea fi redusă, având în vedere funcțiile limitate îndeplinite de acesta. Pe de altă parte, atunci când revânzătorul este implicat în mod evident într-o activitate comercială semnificativă, alături de procesul de revânzare, este de așteptat ca marja prețului de revânzare să fie considerabil mai mare.

În situația în care revânzătorul implică active de valoare semnificativă în activitățile sale (de exemplu – active necorporale de marketing de mare valoare), se poate considera inadecvată evaluarea condițiilor de deplină concurență în tranzacția controlată, folosind o marjă neajustată a prețului de revânzare derivată din tranzacții necontrolate în care revânzătorul necontrolat nu angajează active asemănătoare, întrucât marja prețului de revânzare în tranzacția necontrolată poate să subestimeze profitul la care este îndreptățit revânzătorul în tranzacția controlată.

Existența unui lanț de distribuție a bunurilor prin intermediul unei companii intermediare implică analiza prețului de revânzare al bunurilor achiziționate de la societatea intermediară, dar și prețul pe care o astfel de societate îl plătește furnizorilor săi și funcțiile pe care le îndeplinește societatea intermediară. Atunci când reglementările sau practicile contabile diferă între tranzacțiile controlate și cele necontrolate, trebuie efectuate ajustări ale datelor utilizate în calculul marjelor prețului de revânzare pentru a avea siguranța că se folosesc aceleași tipuri de costuri în modalitatea de calul a marjei brute.

Este esențial să se adapteze metodologia la specificul fiecărei tranzacții pentru a evita subevaluarea sau supraevaluarea prețurilor și pentru a asigura respectarea regulilor fiscale și a principiilor de raportare financiară.

Această metodă presupune un grad ridicat de comparabilitate al bazei costurilor, ceea ce în practică nu este posibil datorită faptului că în bazele de date utilizate pentru analiza prețurilor de transfer nu există informații referitoare la costul bunurilor vândute. Mai mult de atât, chiar dacă s-ar putea obține astfel de informații, reglementările contabile sunt diferite în diverse jurisdicții și chiar în aceeași jurisdicție nu se poate verifica aplicarea corectă a reglementărilor contabile, respectiv încadrarea corectă a cheltuielilor ca fiind direct alocabile bunurilor vândute sau activității operaționale a entității.