Reglementările contabile folosite de companiile românești au fost modificate de Ministerul Finanțelor, iar noile norme de contabilizare a unor operațiuni sunt deja aplicabile, firmele fiind obligate să le ia în calcul când definitivează inclusiv situațiile financiare ale anului 2022.

Noutățile sunt cuprinse în Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 4291/2022, care impune mai multe modificări punctuale la reglementările contabile, fiind vizate atât reglementările contabile conforme cu directivele comunitare (din OMFP nr. 1804/2014), cât și cele conforme cu IFRS (din OMFP nr. 2844/2016) sau cele utilizate de persoanele juridice fără scop patrimonial (din OMFP nr. 3103/2016).

Printre cele mai importante noutăți sunt cele legate de contabilizarea de către entități a sumelor primite ca dividende interimare. Astfel, noul ordin stabilește că entitățile care au optat să repartizeze dividende în cursul exercițiului financiar le înregistrează pe seama creanțelor în contul 463 „Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar”, iar entitățile care primesc asemenea sume le recunosc drept datorie, în contul 467 „Datorii aferente distribuirilor interimare de dividende”.

Noul ordin completează reglementările contabile cu noi prevederi referitoare la întreruperea capitalizării costurilor îndatorării, precizând condițiile în care se poate întâmpla acest lucru, și anume atunci când entitatea nu lucrează efectiv la realizarea activului cu ciclu lung de fabricație.

Se completează, de asemenea, prevederile referitoare la natura contabilă a sumelor primite în avans de la clienți clarificându-se situația în care aceste sume reprezintă datorii și trebuie contabilizate în contul 419 „Clienți – creditori”, respectiv venituri înregistrate în avans, care trebuie contabilizate în contul 472 „Venituri înregistrate în avans”.

Ordinul conține și prevederi explicite cu privire la contabilizarea contractelor de licență a proprietății intelectuale, fiind vizat tratamentul contabil aplicabil atunci când o entitate acordă unui client dreptul de a utiliza proprietatea sa intelectuală. Potrivit noilor reguli, modalitatea în care aceasta recunoaște veniturile corespunzătoare este determinată de prevederile contractuale.

Noul act normativ aduce și o serie de alte corelări sau clarificări ale unor prevederi cuprinse în reglementările contabile în vigoare. De exemplu se clarifică regulile și condițiile de capitalizare a cheltuielilor efectuate pentru obținerea autorizațiilor și sunt exemplificați indicatorii care semnalează faptul că o entitate acționează în nume propriu, dar se și detaliază mai bine câteva conturi cuprinse în planul de conturi aplicabil operatorilor economici, respectiv persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Din perspectiva planului de conturi aplicabil operatorilor economici, se introduc, spre exemplu, și conturi noi dedicate companiilor care au optat pentru consolidarea la impozit pe profit și care fac parte din astfel de grupuri de societăți. Astfel, au apărut conturi corespunzătoare veniturilor din impozitul pe profit rezultat din decontările între membrii grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit, respectiv cheltuielilor cu impozitul pe profit rezultat din decontările între membrii grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit.

De asemenea, noul ordin corelează reglementările contabile cu prevederile Legii nr. 195/2022, care a modificat Legea contabilității, stabilind că perioada de arhivare a statelor de salarii poate fi, prin excepție, de cinci ani pentru documentele care respectă anumite cerințe punctate expres de noua legislație. Acest nou termen de păstrare a statelor de salarii a fost preluat și în reglementările contabile.

Vă reamintim că, de la 1 ianuarie 2023, angajatorii au dreptul să păstreze doar cinci ani statele de salarii, atâta timp cât își îndeplinesc obligația de depunere a declarațiilor fiscale privind impozitul pe venitul din salarii și asigurările sociale la Agenția Națională de Administrare Fiscală (Declarațiile 112).

De asemenea, termenul de arhivare de cinci ani mai este permis și pentru statele de salarii pentru care s-a depus deja o declarație informativă privind impozitul reținut la sursă, pe beneficiari de venit (Declarația 205).

Angajatorii care nu se încadrează în niciuna dintre cele două excepții de mai sus vor trebui să păstreze în continuare statele de plată timp de 50 de ani, termenul uzual.

Articol apărut în Juridice.ro